Se spune că o ființă supremă, supranumită metaforic Dumnezeu, stătea la sfat cu îngerii săi, când i-a venit ideea creării omului, cerându-le și lor părerea.
Versiunea ritualică sună astfel:
,,Când Dumnezeu Se afla în consiliul Său etern, S-a gândit la crearea Omului, i-a chemat la El pe cei trei sfetnici, care se găseau întotdeauna alături de El.
Numele lor era Dreptatea, Adevărul și Mila.
Acesta le vorbi: Să-l creez pe Om?
Dreptatea a zis: O, Doamne nu îl crea, pentru că acesta va încălca legile tale!
Adevărul i-a răspuns: O, Doamne, nu îl face pentru că îți va întina templul!
Dar Mila, căzând în genunchi, exclamă printre lacrimi: Dumnezeul meu, creează-l, căci îl voi veghea cu grijă pe toate cărările întunecate și nefericite pe care le va urma.
Auzind rugămintea Milei, Dumnezeu l-a făcut pe Om și l-a numit Adam, și i-a spus: Omule, tu ești copilul Milei. Du-te și conviețuiește cu aceasta.”
Conform acestui mit care poate fi găsit la Gradul 22 al Ritului Scoțian Antic și Acceptat, Dumnezeu l-a creat pe om, prin bunăvoința zeiței Mila, în ciuda avertismentelor că acesta va fi trădător și necinstit.
Prin urmare, povestea ne spune că nu vom reuși întotdeauna să ne comportăm drept cu semenii noștri, chiar dacă ne vom strădui, și că atunci vom recurge la Milă, mama noastră spirituală, care să vorbească în numele nostru, totul terminându-se astfel cu bine.