30.9 C
București
joi, iunie 19, 2025
AcasăPrahovalibera.roGeorge Enescu îi cântă suferindului Ștefan Luchian… ,,Iartă-mă, te rog, sunt George...

George Enescu îi cântă suferindului Ștefan Luchian… ,,Iartă-mă, te rog, sunt George Enescu…”

Articole Similare

Obiectivul NATO a fost atins. Majoritatea aliaților, de acord cu cererea lui Donald Trump

Majoritatea aliaților Statelor Unite din NATO susțin cererea președintelui...

Trump, către Putin: „Fă-mi o favoare, fii mediator pentru tine însuți!”

Donald Trump a declarat miercuri că omologul său rus...

Rusia anunță că amenințarea nucleară nu mai este ipotetică

Rusia transmite un avertisment direct Washingtonului și acuză Israelul...

Noi reguli pentru obținerea cetățeniei în Ucraina. Criza demografică, o mare problemă

Noi reguli pentru obținerea cetățeniei în Ucraina. Ucrainenii...

„Avionul Apocalipsei” de 300.000.000$, adus la Washington. Trump, pregătit să îl îndrepte spre Iran

„Avionul Apocalipsei” este conceput să reziste impulsurilor electromagnetice și...

Întâlnirea dintre cei doi titani ai culturii românești este redată de Tudor Arghezi, un apropiat al lui Ștefan Luchian, în toată frumusețea ei tulburătoare: „Cu toate că sunt mai tânar decât Luchian, mi-aş permite să afirm că eram prieten cu el. L-am vizitat des în casa lui, marcată astăzi cu o placă de marmoră, de cimitir. El îşi primea prietenii rămaşi în atitudinea lui de Prometeu înlănţuit pe Caucaz. De ani de zile, zăcea doborât de boala lui cumplită, natura asociindu-se, ca să-l chinuiască până în ultima secundă, cu nepăsarea brută şi răutatea veninoasă şi cu incompetinţa medicală a vremii. Uşa lui Luchian era slobodă şi deschisă orişicăruia, ziua şi noaptea, ca la biserică. O candelă veghea cu scânteia ei, ca să desluşească vag, pe întuneric, lucrurile din odaie.

L-am găsit într-o dimineaţă zgribulit, dar însufleţit, şi cu ochii lui frumoşi, aprinşi. După ce-l părăsiseră rând pe rând toate organele care fac viaţa – dacă nu plăcută cel puţin suportabilă, – mai trăiau din el ochii şi glasul, care a grăit articulat pâna la stingerea fiinţei lui întregi. Luchian plângea…Plângea de o emoţie fericită… Mi-a povestit că venise noaptea o umbră cu o pelerină, strecurată în odaia lui. Mută, umbra a scos din pelerină o vioară şi a cântat. I-a cântat două ore întregi, parcă o muzică dintr-altă lume. Apoi, umbra şi-a luat vioara şi pelerina, s-a apropiat de patul răstignitului şi i-a spus: “Iartă-mă, te rog, sunt George Enescu”.

Parteneri