Nicolae Breahnea, comandantul Detașamentului Special de pompieri de la București, explică ce stă în spatele unei misiuni contra cronometru de salvare a oamenilor blocați sub dărâmături.
Se împlinește o săptămână de la cutremurele de peste 7 grade pe scara Richter produse în sudul Turciei, iar echipele de salvatori din mai multe țări aflate acum în Turcia continuă să caute supraviețuitori sub grămezile de betoane în care s-au transformat clădirile. Ultimul bilanț arată peste 24.000 de morți în Turcia și Siria, țara vecină în afectată, de asemenea, puternic de seisme.
„Într-o situație precum cea din Turcia, niciodată personalul destinat salvării nu o să fie suficient. De aceea se apelează la ajutor internațional”, spune Nicolae Breahnea, într-o discuție cu Libertatea, la sediul Detașamentului Special de salvatori din București.
„Nu primesc nimic, doar misiunea”
Cu peste 25 de ani experiență, Nicolae Breahnea este comandantul acestui detașament, instituția care „duce greul” celor mai complexe misiuni: salvarea de la înălțime, descarcerarea din accidentele rutiere, de la înec, de sub dărâmături sau de sub prăbușirile de pământ.
De aici au plecat o parte dintre salvatorii care se află acum în Turcia, cu echipamentele speciale.
„Acolo nu primesc nimic, nici curent, nici adăpost, nici mâncare. Doar misiunea. Se descurcă singuri”, spune Breahnea.
Containere pregătite cu tone de echipamente pentru toate tipurile de risc
Intervențiile sunt extrem de dificile pentru echipele de salvare, în primul rând din cauza complexității misiunii. Dar și din cauza condițiilor: pompierii lucrează la temperaturi cu minus, zeci de ore continuu, internetul funcționează greu, iar comunicarea cu autoritățile turce nu e nici ea cea mai bună, după cum au povestit pentru Libertatea salvatorii aflați acolo. Totul merită când, la finalul unei misiuni de 30 de ore, cineva este salvat, cum s-a întâmplat cu adolescentul de 16 ani scos de echipa RO-USAR de sub o clădire surpată.
„Trebuie să ne facem treaba indiferent de condiții. Se lucrează la foc continuu și ziua, și noaptea”, spune comandantul.
Detașamentul Special de pompieri are în dotare patru containere multirisc, echipate cu materialele pe care pompierii le folosesc în incendii, descarcerare și pentru misiunile de căutare-salvare. Sunt tone de echipamente, de la cabluri și căști de protecție la altele mai grele, precum picamere și fierăstraie speciale pentru tăierea betoanelor și a fierului, împărțite în cutii metalice etichetate corespunzător.
Mare parte dintre acestea au fost trimise în Turcia, unde este cea mai mare nevoie de ele în acest moment.
O operațiune de salvare, în mai mulți pași
În situațiile cu persoane prinse sub dărâmături, pompierii intervin etapizat, pe măsură ce detectează victimele, spune Nicolae Breahnea. În cazul unui cutremur, un bun ajutor pentru pompieri poate veni de la localnici, care le indică locul în care există posibilitatea să găsească supraviețuitori. Așa se întâmplă acum în Turcia, la fel cum s-a întâmplat și la cutremurul din Albania, din 2019.
Echipa de intervenție prezentă la caz se împarte în două grupuri, explică Breahnea. Unul pentru căutare și unul pentru salvare. Partea de căutare rămâne constantă pe durata misiunii, nu se oprește niciodată.
Care sunt pașii unei operațiuni de căutare-salvare sub dărâmături?
1. Căutarea: pompierii folosesc o cameră specială și un aparat de detecție a celor mai mici sunete
Aparatul de detecție acustică are niște senzori speciali, foarte puternici, care pot detecta sub dărâmături sunetele pe care potențialele victime le fac – fie că strigă după ajutor sau că bat cu ceva într-o țeavă.
Un alt echipament pe care pompierii îl folosesc în căutare este camera cu tijă telescopică ce are în capăt niște LED-uri, pentru vizibilitate. Camera este strecurată printre plăcile de beton. Pompierii văd pe un dispozitiv imaginile înregistrate de cameră. „Asta dacă putem să o folosim”, precizează comandantul Detașamentului Special. Folosirea camerei depinde de spațiul liber disponibil printre plăci.
Eficienți în astfel de misiuni sunt câinii utilitari, pregătiți să detecteze mirosul uman. Patru câini, alături de conductorii lor, fac parte din echipa de salvare a României din Turcia: doi de la RO-USAR și doi de la Clubul Câinilor Utilitari din Capitală, ONG care antrenează câini pentru misiuni de căutare a oamenilor dispăruți sau a victimelor blocate sub dărâmături.
2. Salvarea: se sparg betoane, se fixează stâlpi de susținere
Odată detectată victima, începe partea a doua a misiunii, cea de salvare.
Cu ajutorul vinciurilor, niște dispozitive cu cabluri din oțel, pompierii ridică plăcile de beton. Se mai folosesc și picamere, drujbe speciale și motodiscuri, pentru a sparge betonul și, dacă situația o cere, popi – un fel de stâlpi care se extind și stabilizează structura afectată.
„Partea de salvare implică crearea accesului către victime în mod progresiv. Lucrăm din aproape în aproape. Astfel, dacă victima nu se află în raza noastră vizuală, noi nu o să tăiem câte un metru pătrat, ci avansăm centimetru cu centimetru”, arată Nicolae Breahnea.
În timp ce o echipă salvează, cealaltă echipă de căutare își continuă munca
Ultimul pas din intervenție este scoaterea supraviețuitorului, pe care-l preia apoi, pentru oferirea primului ajutor, echipa medicală.
„În timp ce o echipă salvează o victimă, cealaltă caută altele. Sunt anumite echipamente electrice care fac zgomot în timpul căutării și atunci oprim un pic în momentul când avem semnale, dacă le detectează senzorul acustic, și folosim echipamente care sunt manuale, se lucrează mai greu cu ele, dar sunt mai silențioase, astfel încât să meargă concomitent acțiunea de căutare cu cea de salvare”, spune pompierul.
Dacă am detectat o victimă, echipa de căutare nu se oprește, continuă căutările în zonele limitrofe sau în alte zone ale sitului pe care noi lucrăm. Deci echipa de căutare e constantă de la început până la sfârșit.
Nicolae Breahnea:
Nicio misiune nu e ca alta, așa că nu există un număr standard de oameni într-o echipă, spune comandantul Detașamentului. Depinde efectiv de complexitate. Ei lucrează în ture, ca să se poată odihni.
În Turcia, spre exemplu, au plecat în jur de 100 de pompieri români, la care se adaugă echipe din alte peste 60 de țări. Echipa din România a lucrat în ture de 12 ore, apoi le-a făcut mai lungi, de 15-16 ore, au povestit salvatorii pentru echipa Libertatea prezentă în Antakya. Acum încearcă să-și predea schimbul la 8 ore.
Șansele de viață scad cu fiecare minut
Salvatorii sunt într-o cursă contra cronometru pentru găsirea supraviețuitorilor. După 72 de ore de la dezastru, șansele de a găsi oameni în viață sub moloz încep să scadă cu repeziciune.
„Este clar că trebuie intervenit din momentul zero. Cu cât înaintăm, ca durată în timp, șansele de supraviețuire scad simțitor. Au fost cazuri în care am scos după 10 zile persoane. Dar sunt minuni astea”, afirmă Breahnea.
Nu există o regulă standard după care o astfel de operațiune se oprește. Supraviețuirea depinde de mulți factori:
Dacă victimele au aer să respire sub dărâmături, dacă au apă, dacă temperatura e ok, nici prea frig, nici caniculă, dacă nu sunt răniți grav.
Comandantul Breahnea:
În aceste condiții căutările continuă mai mult timp. Dacă sunt -5 grade, ca în Turcia, sunt șanse ca misiunile să fie oprite mai devreme, explică comandantul. Depinde însă și de decizia autorităților.
În 2019, operațiunea de căutare-salvare din Albania, la care au participat și salvatori români, s-a oprit după cinci zile. Seismul de magnitudine 6,4 a lovit la 40 de kilometri de capitala Tirana, pe 26 noiembrie, și a cauzat moartea a 51 de persoane, sute de răniți și mii de persoane rămase fără adăpost. Pe 30 noiembrie, misiunea salvatorilor s-a încheiat la ordinul guvernului albanez.
E nevoie de educație la cutremur
Cele mai recente rapoarte ale autorităților arată că, în scenariul unui cutremur în România cu magnitudine peste 7, trei sferturi din populație ar avea de suferit într-un fel sau altul. 42.000 de oameni ar muri, alți 300.000 ar fi răniți. Pagubele materiale s-ar ridica la peste 25 de miliarde de euro.
Bucureștiul ar avea cel mai mult de suferit. Autoritățile estimează aici peste 6.500 de morți, cel puțin 16.000 de răniți și peste 1.000 de clădiri colapsate total sau parțial.
Breahnea recunoaște că, în cel mai negru scenariu, pompierii din toată țara nu ar face față. Se va căuta sprijin internațional, așa cum procedat acum Turcia. Dar face, în același timp, apel la oameni să fie conștienți de riscuri și să înceapă să se pregătească. Un cutremur poate nu va veni anul acesta, poate nici peste 10 ani, dar dezastrele naturale nu pot fi prezise, așa că trebuie oricum să avem o minimă pregătire individuală.
Doar 1% dintre bucureșteni se simt pregătiți în cazul unui cutremur major și mai puțin de o treime au acasă un kit pentru situații de urgență și au urmat un curs de prim ajutor, arată un sondaj realizat de Fundația Comunitară București. 84% dintre bucureșteni cred că este numai treaba autorităților să fie pregătite.
„Ar trebui să știe cetățenii românii că, având în vedere situația tectonică din România, se pot întâmpla cutremure. Ar trebui să ne gândim înainte să se întâmple acest cutremur la cum vom reacționa, unde ne vom adăposti în casă, ce vom face cu familia și cum vom reacționa”, spune Nicolae Breahnea.
Despre cum ne pregătim înainte de cutremur și cum trebuie să ne comportăm în timpul și după el, am scris pe larg aici.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 6