Bunicul tău m-a cerut în căsătorie cu o bomboană. Nu aveam nimic, a îngenuncheat și a spus:
— “Nu am nimic acum, doar o bomboană, dar, dacă vrei, putem construi totul împreună”.
— Și tu?
— Am desfăcut bomboana, am împărțit-o în două și am mâncat-o împreună. Din acel moment am împărțit totul. Am căzut, ne-am ridicat și am construit. Totul împreună. Am trecut prin momente dificile, momente obositoare, dar mereu am fost alături unul de celălalt. Până la sfârșit.
— Alte vremuri, bunico.
— Timpul nu schimbă felul în care iubești.
Ce s-a schimbat este că nu mai aveți exemple bune de urmat. Acum, vă e teamă de orice. Nu vă căsătoriți de teamă că nu puteți construi. Dacă o dată vă certați, vă despărțiți pentru că atunci credeți că veți găsi unul mai bun. Sunteți mereu în căutarea perfecțiunii, ca și cum ar exista. Vă lipsește percepția realității. Fericirea în lucruri mărunte. Faceți aceste demonstrații grozave, de mii de euro, cereri în căsătorie exagerate, dar mai apoi pierdeți momentul. Acel lucru pe care îl păstrezi pentru o viață. Vă lipsește curajul de a trăi viața și iubirea.