Un scriitor din București a relatat pe pagina sa de Facebook cum soția sa a fost ignorată de către polițiști atunci când a cerut ajutorul. Potrivit femeii, polițiștii i-au spus că nu pot face nimic dacă nu are nevoie de spitalizare sau dacă rănile nu sunt grave. Femeia a contactat poliția după ce a fost implicată într-un accident în trafic în timp ce încerca să rezolve pe cale amiabilă o problemă cu celălalt șofer, un bărbat în vârstă de aproximativ 60 de ani. Potrivit scriitorului, femeia a lovit ușor un alt vehicul cu mașina sa, zgâriind doar bara acestuia, iar apoi a mers la celălalt șofer pentru a rezolva problema. Însă acesta a refuzat să discute și a lovit-o cu căciula în față, după ce s-a prefăcut că vorbește la telefon.
A intrat soția mea cu mașina în altă mașină. Ciocnire ușoară, o bară zgâriată, nimic grav. Nu eram acolo. S-a dat jos din mașină, a mers la șoferul celeilalte mașini să facă schimb de date. Nenea ăla, trecut de 60, n-a răspuns, vorbea la telefon. În cele din urmă, a dat geamul jos și a izbit-o brusc cu căciula în față.
-Ce ați pățit, doamnă?
-Uitați, am vrut să fac amiabilă, să schimb datele în urma accidentului, și m-a lovit.
-Haideți, doamnă, ați pățit ceva? Sângerați? Necesită spitalizare?
-Nu, nu e vorba de…
-Curge sânge? Nu vedeți că nu aveți nimic?
-Nu, e vorba despre faptul că m-a agresat. M-a lovit, încercam să fac schimb de date, cum se face…
-Haideți, doamnă…
-Mă scuzați că v-am deranjat, zice soția. Nu trebuia să va chem?
-Ei, acum am venit, doamnă…
-Nu era normal să sun pentru agresiune? Adică dacă pățeam ceva, dacă sângeram, era diferit?
-Nu necesitați spitalizare. Dacă doriți, depuneți plângere și mai vedeți…
Scriitorul a subliniat faptul că Poliția din Chiajna nu tratează cazurile de agresiune cu seriozitate, decât dacă sunt grave sau cu răni vizibile. Postarea sa a adunat mii de aprecieri, sute de comentarii și distribuiri. Majoritatea oamenilor au reacționat, exprimându-și dezacordul față de ceea ce s-a întâmplat.
Iată câteva dintre comentariile postării:
- „Ăstia, că nu pot să le zic altfel, nu doar că sunt plătiți degeaba, dar nu au nicio urmă de empatie, umanitate, etc. Siguranță și încredere!”- I. P.
- „Sper să nu rămână lucrurile așa. Măcar tu, care ai ceva de spus, să faci ceva în privința asta. Vai, cât de trist!”- A. M.
- „Domnii ar fi meritat și dumnealor o căciulă peste față… Cum ar fi putut riposta? Doar n-ar fi sângerat și nici nu ar fi necesitat spitalizare. Așa iși fac unii datoria.”- O. S.
- „Îmi pare tare rău că a avut experiența asta. Numai bine doamnei! Și bravo pentru inspirația de a face lucrurile cum se cuvine. Aveți toate motivele de a fi mândru de ea”- O. T.
- „”Haideţi doamnă”, cunosc atât de bine replica… sunt atât de pregătiţi, încât nu-și cunosc aproape deloc atribuţiile; se simt deranjaţi când îi apelezi (probabil, tocmai din cauza faptului că nu prea știu cum să soluţioneze cazurile).- T. D.