Dacă într-o zi mă vei vedea întâmplător pe stradă să nu mă saluți.
Nu-mi spune că m-am schimbat, că-ți plac textele pe care le scriu. Nu-mi spune că în multe cuvinte pe care le-am scris ne-ai văzut pe noi – cei de altădată. Nu-mi spune că unele fraze te-au durut, că au fost ca niște gloanțe, te-au lovit drept în inimă. Nu-mi spune că te-ai văzut pe tine așa cum te-am privit eu prin ai mei ochi.
Dacă într-o zi mă vei zări întâmplător nu mă opri din al meu drum.
Lasă-mă să-mi urmez calea, să-mi aranjez pălăria și mănușile negre. Lasă-mă să-mi aprind țigara în tăcere și să-mi vopsesc buzele cu ruj roșu. Nu-mi spune că sunt altfel, dar totuși mă deosebesc de mulțime. Nu zi nimic. Prefă-te că nu mă vezi.
Dacă într-o zi îmi vei vedea ochii, prefă-te că nu mă cunoști.
Treci pe lângă mine ca un necunoscut. Nu-ți aminti că ne-am iubit, că ne-am pierdut, că mi-ai dăruit flori și ai venit la mine într-o primăvară cu o sticlă de vin și cașcaval. Nu regreta. Nu privi în urma mea. Grăbește-te. Mereu te-ai grăbit.
Dacă într-o zi mă vei întâlni, nu-mi zimbi și nici nu mă întreba ce mai fac.
Nu întreba dacă am suferit, atunci când ai plecat. Nu mă întreba dacă iubesc și dacă visurile mi le-am îndeplinit. Nu mă întreba dacă îmi mai plac răsăturile și ploile călduțe. Pur și simplu treci pe lângă mine ca și cum niciodată nu m-ai cunoscut.
CU DRAG MARIA MAGDALENA!